a rândui (third-person singular present rânduiește, past participle rânduit) 4th conj.
infinitive | a rândui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rânduind | ||||||
past participle | rânduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rânduiesc | rânduiești | rânduiește | rânduim | rânduiți | rânduiesc | |
imperfect | rânduiam | rânduiai | rânduia | rânduiam | rânduiați | rânduiau | |
simple perfect | rânduii | rânduiși | rândui | rânduirăm | rânduirăți | rânduiră | |
pluperfect | rânduisem | rânduiseși | rânduise | rânduiserăm | rânduiserăți | rânduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rânduiesc | să rânduiești | să rânduiască | să rânduim | să rânduiți | să rânduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rânduiește | rânduiți | |||||
negative | nu rândui | nu rânduiți |