Borrowed from Bulgarian рина (rina), from Proto-Slavic *rinǫti (“to shove”).
a râni (third-person singular present rânește, past participle rânit) 4th conj.
infinitive | a râni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rânind | ||||||
past participle | rânit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rânesc | rânești | rânește | rânim | râniți | rânesc | |
imperfect | râneam | râneai | rânea | râneam | râneați | râneau | |
simple perfect | rânii | râniși | râni | rânirăm | rânirăți | râniră | |
pluperfect | rânisem | râniseși | rânise | râniserăm | râniserăți | râniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rânesc | să rânești | să rânească | să rânim | să râniți | să rânească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rânește | râniți | |||||
negative | nu râni | nu râniți |