a răblăgi (third-person singular present răblăgește, past participle răblăgit) 4th conj.
infinitive | a răblăgi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răblăgind | ||||||
past participle | răblăgit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răblăgesc | răblăgești | răblăgește | răblăgim | răblăgiți | răblăgesc | |
imperfect | răblăgeam | răblăgeai | răblăgea | răblăgeam | răblăgeați | răblăgeau | |
simple perfect | răblăgii | răblăgiși | răblăgi | răblăgirăm | răblăgirăți | răblăgiră | |
pluperfect | răblăgisem | răblăgiseși | răblăgise | răblăgiserăm | răblăgiserăți | răblăgiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răblăgesc | să răblăgești | să răblăgească | să răblăgim | să răblăgiți | să răblăgească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răblăgește | răblăgiți | |||||
negative | nu răblăgi | nu răblăgiți |