From răboj.
a răboji (third-person singular present răbojește, past participle răbojit) 4th conj.
infinitive | a răboji | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răbojind | ||||||
past participle | răbojit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răbojesc | răbojești | răbojește | răbojim | răbojiți | răbojesc | |
imperfect | răbojeam | răbojeai | răbojea | răbojeam | răbojeați | răbojeau | |
simple perfect | răbojii | răbojiși | răboji | răbojirăm | răbojirăți | răbojiră | |
pluperfect | răbojisem | răbojiseși | răbojise | răbojiserăm | răbojiserăți | răbojiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răbojesc | să răbojești | să răbojească | să răbojim | să răbojiți | să răbojească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răbojește | răbojiți | |||||
negative | nu răboji | nu răbojiți |