From ramură.
a rămuri (third-person singular present rămurie, past participle rămurit) 4th conj.
infinitive | a rămuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rămurind | ||||||
past participle | rămurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rămur | rămuri | rămure | rămurim | rămuriți | rămur | |
imperfect | rămuream | rămureai | rămurea | rămuream | rămureați | rămureau | |
simple perfect | rămurii | rămuriși | rămuri | rămurirăm | rămurirăți | rămuriră | |
pluperfect | rămurisem | rămuriseși | rămurise | rămuriserăm | rămuriserăți | rămuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rămur | să rămuri | să rămură | să rămurim | să rămuriți | să rămură | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rămure | rămuriți | |||||
negative | nu rămuri | nu rămuriți |