Inherited from Vulgar Latin *rapīre, from Latin rapere, present active infinitive of rapiō, from Proto-Italic *rapiō, from Proto-Indo-European *h₁rp-i-, from *h₁rep- (“to snatch”).
a răpi (third-person singular present răpește, past participle răpit) 4th conj.
infinitive | a răpi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răpind | ||||||
past participle | răpit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răpesc | răpești | răpește | răpim | răpiți | răpesc | |
imperfect | răpeam | răpeai | răpea | răpeam | răpeați | răpeau | |
simple perfect | răpii | răpiși | răpi | răpirăm | răpirăți | răpiră | |
pluperfect | răpisem | răpiseși | răpise | răpiserăm | răpiserăți | răpiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răpesc | să răpești | să răpească | să răpim | să răpiți | să răpească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răpește | răpiți | |||||
negative | nu răpi | nu răpiți |