Unknown.
a răpăi (third-person singular present răpăie, past participle răpăit) 4th conj.
infinitive | a răpăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răpăind | ||||||
past participle | răpăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răpăi | răpăi | răpăie | răpăim | răpăiți | răpăie | |
imperfect | răpăiam | răpăiai | răpăia | răpăiam | răpăiați | răpăiau | |
simple perfect | răpăii | răpăiși | răpăi | răpăirăm | răpăirăți | răpăiră | |
pluperfect | răpăisem | răpăiseși | răpăise | răpăiserăm | răpăiserăți | răpăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răpăi | să răpăi | să răpăie | să răpăim | să răpăiți | să răpăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răpăie | răpăiți | |||||
negative | nu răpăi | nu răpăiți |