a răsciti (third-person singular present răscitește, past participle răscitit) 4th conj.
infinitive | a răsciti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răscitind | ||||||
past participle | răscitit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răscitesc | răscitești | răscitește | răscitim | răscitiți | răscitesc | |
imperfect | răsciteam | răsciteai | răscitea | răsciteam | răsciteați | răsciteau | |
simple perfect | răscitii | răscitiși | răsciti | răscitirăm | răscitirăți | răscitiră | |
pluperfect | răscitisem | răscitiseși | răscitise | răscitiserăm | răscitiserăți | răscitiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răscitesc | să răscitești | să răscitească | să răscitim | să răscitiți | să răscitească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răscitește | răscitiți | |||||
negative | nu răsciti | nu răscitiți |