From răutate.
a răutăți (third-person singular present răutăție, past participle răutățit) 4th conj.
infinitive | a răutăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răutățind | ||||||
past participle | răutățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răutăț | răutăți | răutățe | răutățim | răutățiți | răutăț | |
imperfect | răutățeam | răutățeai | răutățea | răutățeam | răutățeați | răutățeau | |
simple perfect | răutății | răutățiși | răutăți | răutățirăm | răutățirăți | răutățiră | |
pluperfect | răutățisem | răutățiseși | răutățise | răutățiserăm | răutățiserăți | răutățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răutăț | să răutăți | să răutăță | să răutățim | să răutățiți | să răutăță | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răutățe | răutățiți | |||||
negative | nu răutăți | nu răutățiți |