Inherited from Latin scarpināre, present active infinitive of scarpinō.
Audio: | (file) |
a scărpina (third-person singular present scarpină, past participle scărpinat) 1st conj.
infinitive | a scărpina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scărpinând | ||||||
past participle | scărpinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scarpin | scarpini | scarpină | scărpinăm | scărpinați | scarpină | |
imperfect | scărpinam | scărpinai | scărpina | scărpinam | scărpinați | scărpinau | |
simple perfect | scărpinai | scărpinași | scărpină | scărpinarăm | scărpinarăți | scărpinară | |
pluperfect | scărpinasem | scărpinaseși | scărpinase | scărpinaserăm | scărpinaserăți | scărpinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scarpin | să scarpini | să scarpine | să scărpinăm | să scărpinați | să scarpine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scarpină | scărpinați | |||||
negative | nu scărpina | nu scărpinați |