a schiopăta (third-person singular present schioapătă, past participle schiopătat) 1st conj.
infinitive | a schiopăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | schiopătând | ||||||
past participle | schiopătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | schiopăt | schiopăți | schiopătă | schiopătăm | schiopătați | schiopătă | |
imperfect | schiopătam | schiopătai | schiopăta | schiopătam | schiopătați | schiopătau | |
simple perfect | schiopătai | schiopătași | schiopătă | schiopătarăm | schiopătarăți | schiopătară | |
pluperfect | schiopătasem | schiopătaseși | schiopătase | schiopătaserăm | schiopătaserăți | schiopătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să schiopăt | să schiopăți | să schiopăte | să schiopătăm | să schiopătați | să schiopăte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | schiopătă | schiopătați | |||||
negative | nu schiopăta | nu schiopătați |