scobī
From scoabă.
a scobi (third-person singular present scobește, past participle scobit) 4th conj.
infinitive | a scobi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scobind | ||||||
past participle | scobit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scobesc | scobești | scobește | scobim | scobiți | scobesc | |
imperfect | scobeam | scobeai | scobea | scobeam | scobeați | scobeau | |
simple perfect | scobii | scobiși | scobi | scobirăm | scobirăți | scobiră | |
pluperfect | scobisem | scobiseși | scobise | scobiserăm | scobiserăți | scobiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scobesc | să scobești | să scobească | să scobim | să scobiți | să scobească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scobește | scobiți | |||||
negative | nu scobi | nu scobiți |