scopi m
scopi
scopī
Borrowed from Old Church Slavonic скопити (skopiti), from Proto-Slavic *skopiti (“to castrate”).
a scopi (third-person singular present scopește, past participle scopit) 4th conjugation
infinitive | a scopi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scopind | ||||||
past participle | scopit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scopesc | scopești | scopește | scopim | scopiți | scopesc | |
imperfect | scopeam | scopeai | scopea | scopeam | scopeați | scopeau | |
simple perfect | scopii | scopiși | scopi | scopirăm | scopirăți | scopiră | |
pluperfect | scopisem | scopiseși | scopise | scopiserăm | scopiserăți | scopiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scopesc | să scopești | să scopească | să scopim | să scopiți | să scopească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scopește | scopiți | |||||
negative | nu scopi | nu scopiți |