a scornoci (third-person singular present scornocește, past participle scornocit) 4th conj.
infinitive | a scornoci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scornocind | ||||||
past participle | scornocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scornocesc | scornocești | scornocește | scornocim | scornociți | scornocesc | |
imperfect | scornoceam | scornoceai | scornocea | scornoceam | scornoceați | scornoceau | |
simple perfect | scornocii | scornociși | scornoci | scornocirăm | scornocirăți | scornociră | |
pluperfect | scornocisem | scornociseși | scornocise | scornociserăm | scornociserăți | scornociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scornocesc | să scornocești | să scornocească | să scornocim | să scornociți | să scornocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scornocește | scornociți | |||||
negative | nu scornoci | nu scornociți |