a scotoci (third-person singular present scotocește, past participle scotocit) 4th conjugation
infinitive | a scotoci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scotocind | ||||||
past participle | scotocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scotocesc | scotocești | scotocește | scotocim | scotociți | scotocesc | |
imperfect | scotoceam | scotoceai | scotocea | scotoceam | scotoceați | scotoceau | |
simple perfect | scotocii | scotociși | scotoci | scotocirăm | scotocirăți | scotociră | |
pluperfect | scotocisem | scotociseși | scotocise | scotociserăm | scotociserăți | scotociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scotocesc | să scotocești | să scotocească | să scotocim | să scotociți | să scotocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scotocește | scotociți | |||||
negative | nu scotoci | nu scotociți |