scruta
scruta
Uncertain.[1] May be from Proto-Indo-European *(s)krew-t- or *(s)kroy-t-, extended from *(s)ker- (“to cut”). Probably cognate with Proto-Germanic *skraudaną (“to cut up, shred”) (whence Old High German scrōtan).[2] Compare also scrūpus.
scrūta n pl (genitive scrūtōrum); second declension (plural only)
Second-declension noun (neuter), plural only.
plural | |
---|---|
nominative | scrūta |
genitive | scrūtōrum |
dative | scrūtīs |
accusative | scrūta |
ablative | scrūtīs |
vocative | scrūta |
Borrowed from French scruter, from Latin scrutari.
a scruta (third-person singular present scrutează, past participle scrutat) 1st conjugation
infinitive | a scruta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scrutând | ||||||
past participle | scrutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scrutez | scrutezi | scrutează | scrutăm | scrutați | scrutează | |
imperfect | scrutam | scrutai | scruta | scrutam | scrutați | scrutau | |
simple perfect | scrutai | scrutași | scrută | scrutarăm | scrutarăți | scrutară | |
pluperfect | scrutasem | scrutaseși | scrutase | scrutaserăm | scrutaserăți | scrutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scrutez | să scrutezi | să scruteze | să scrutăm | să scrutați | să scruteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scrutează | scrutați | |||||
negative | nu scruta | nu scrutați |