scura
Inherited from Late Latin excurare. Compare Catalan escurar, Old French escurer.
a scura (third-person singular present scură, past participle scurat) 1st conjugation
infinitive | a scura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scurând | ||||||
past participle | scurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scur | scuri | scură | scurăm | scurați | scură | |
imperfect | scuram | scurai | scura | scuram | scurați | scurau | |
simple perfect | scurai | scurași | scură | scurarăm | scurarăți | scurară | |
pluperfect | scurasem | scuraseși | scurase | scuraserăm | scuraserăți | scuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scur | să scuri | să scure | să scurăm | să scurați | să scure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scură | scurați | |||||
negative | nu scura | nu scurați |