From scuză or borrowed from Italian scusare, French excuser, from Latin excusare.
a scuza (third-person singular present scuză, past participle scuzat) 1st conjugation
infinitive | a scuza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scuzând | ||||||
past participle | scuzat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scuz | scuzi | scuză | scuzăm | scuzați | scuză | |
imperfect | scuzam | scuzai | scuza | scuzam | scuzați | scuzau | |
simple perfect | scuzai | scuzași | scuză | scuzarăm | scuzarăți | scuzară | |
pluperfect | scuzasem | scuzaseși | scuzase | scuzaserăm | scuzaserăți | scuzaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scuz | să scuzi | să scuze | să scuzăm | să scuzați | să scuze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scuză | scuzați | |||||
negative | nu scuza | nu scuzați |