a scârțăi (third-person singular present scârțăie, past participle scârțăit) 4th conj.
infinitive | a scârțăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scârțăind | ||||||
past participle | scârțăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scârțăi | scârțăi | scârțăie | scârțăim | scârțăiți | scârțăie | |
imperfect | scârțăiam | scârțăiai | scârțăia | scârțăiam | scârțăiați | scârțăiau | |
simple perfect | scârțăii | scârțăiși | scârțăi | scârțăirăm | scârțăirăți | scârțăiră | |
pluperfect | scârțăisem | scârțăiseși | scârțăise | scârțăiserăm | scârțăiserăți | scârțăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scârțăi | să scârțăi | să scârțăie | să scârțăim | să scârțăiți | să scârțăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scârțăie | scârțăiți | |||||
negative | nu scârțăi | nu scârțăiți |