a sfârtica (third-person singular present sfârtică, past participle sfârticat) 1st conj.
infinitive | a sfârtica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfârticând | ||||||
past participle | sfârticat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfârtic | sfârtici | sfârtică | sfârticăm | sfârticați | sfârtică | |
imperfect | sfârticam | sfârticai | sfârtica | sfârticam | sfârticați | sfârticau | |
simple perfect | sfârticai | sfârticași | sfârtică | sfârticarăm | sfârticarăți | sfârticară | |
pluperfect | sfârticasem | sfârticaseși | sfârticase | sfârticaserăm | sfârticaserăți | sfârticaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfârtic | să sfârtici | să sfârtice | să sfârticăm | să sfârticați | să sfârtice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfârtică | sfârticați | |||||
negative | nu sfârtica | nu sfârticați |