a sfănțui (third-person singular present sfănțuiește, past participle sfănțuit) 4th conjugation
infinitive | a sfănțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfănțuind | ||||||
past participle | sfănțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfănțuiesc | sfănțuiești | sfănțuiește | sfănțuim | sfănțuiți | sfănțuiesc | |
imperfect | sfănțuiam | sfănțuiai | sfănțuia | sfănțuiam | sfănțuiați | sfănțuiau | |
simple perfect | sfănțuii | sfănțuiși | sfănțui | sfănțuirăm | sfănțuirăți | sfănțuiră | |
pluperfect | sfănțuisem | sfănțuiseși | sfănțuise | sfănțuiserăm | sfănțuiserăți | sfănțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfănțuiesc | să sfănțuiești | să sfănțuiască | să sfănțuim | să sfănțuiți | să sfănțuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfănțuiește | sfănțuiți | |||||
negative | nu sfănțui | nu sfănțuiți |