a sfărâma (third-person singular present sfărâmă, past participle sfărâmat) 1st conjugation
infinitive | a sfărâma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfărâmând | ||||||
past participle | sfărâmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfărâm | sfărâmi | sfărâmă | sfărâmăm | sfărâmați | sfărâmă | |
imperfect | sfărâmam | sfărâmai | sfărâma | sfărâmam | sfărâmați | sfărâmau | |
simple perfect | sfărâmai | sfărâmași | sfărâmă | sfărâmarăm | sfărâmarăți | sfărâmară | |
pluperfect | sfărâmasem | sfărâmaseși | sfărâmase | sfărâmaserăm | sfărâmaserăți | sfărâmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfărâm | să sfărâmi | să sfărâme | să sfărâmăm | să sfărâmați | să sfărâme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfărâmă | sfărâmați | |||||
negative | nu sfărâma | nu sfărâmați |