From sfor + -ăi (onomatopoetic).
a sforăi (third-person singular present sforăie, past participle sforăit) 4th conj.
infinitive | a sforăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sforăind | ||||||
past participle | sforăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sforăi | sforăi | sforăie | sforăim | sforăiți | sforăie | |
imperfect | sforăiam | sforăiai | sforăia | sforăiam | sforăiați | sforăiau | |
simple perfect | sforăii | sforăiși | sforăi | sforăirăm | sforăirăți | sforăiră | |
pluperfect | sforăisem | sforăiseși | sforăise | sforăiserăm | sforăiserăți | sforăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sforăi | să sforăi | să sforăie | să sforăim | să sforăiți | să sforăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sforăie | sforăiți | |||||
negative | nu sforăi | nu sforăiți |