siluī
Borrowed from Old Church Slavonic силовати (silovati), from Proto-Slavic *silovati, from *sila (“force”). Compare Serbo-Croatian silovati (“to force, to rape”).
Audio: | (file) |
a silui (third-person singular present siluiește, past participle siluit) 4th conj.
infinitive | a silui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | siluind | ||||||
past participle | siluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | siluiesc | siluiești | siluiește | siluim | siluiți | siluiesc | |
imperfect | siluiam | siluiai | siluia | siluiam | siluiați | siluiau | |
simple perfect | siluii | siluiși | silui | siluirăm | siluirăți | siluiră | |
pluperfect | siluisem | siluiseși | siluise | siluiserăm | siluiserăți | siluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să siluiesc | să siluiești | să siluiască | să siluim | să siluiți | să siluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | siluiește | siluiți | |||||
negative | nu silui | nu siluiți |