simplifica
simplifica
simplifica
Borrowed from Medieval Latin simplificor. Equivalent to simplu + -ifica.
a simplifica (third-person singular present simplifică, past participle simplificat) 1st conj.
infinitive | a simplifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | simplificând | ||||||
past participle | simplificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | simplific | simplifici | simplifică | simplificăm | simplificați | simplifică | |
imperfect | simplificam | simplificai | simplifica | simplificam | simplificați | simplificau | |
simple perfect | simplificai | simplificași | simplifică | simplificarăm | simplificarăți | simplificară | |
pluperfect | simplificasem | simplificaseși | simplificase | simplificaserăm | simplificaserăți | simplificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să simplific | să simplifici | să simplifice | să simplificăm | să simplificați | să simplifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | simplifică | simplificați | |||||
negative | nu simplifica | nu simplificați |
simplifica