Borrowed from French singulariser.
a singulariza (third-person singular present singularizează, past participle singularizat) 1st conj.
infinitive | a singulariza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | singularizând | ||||||
past participle | singularizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | singularizez | singularizezi | singularizează | singularizăm | singularizați | singularizează | |
imperfect | singularizam | singularizai | singulariza | singularizam | singularizați | singularizau | |
simple perfect | singularizai | singularizași | singulariză | singularizarăm | singularizarăți | singularizară | |
pluperfect | singularizasem | singularizaseși | singularizase | singularizaserăm | singularizaserăți | singularizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să singularizez | să singularizezi | să singularizeze | să singularizăm | să singularizați | să singularizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | singularizează | singularizați | |||||
negative | nu singulariza | nu singularizați |
singulariza