From slugarnic.
a slugărnici (third-person singular present slugărnicește, past participle slugărnicit) 4th conj.
infinitive | a slugărnici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | slugărnicind | ||||||
past participle | slugărnicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | slugărnicesc | slugărnicești | slugărnicește | slugărnicim | slugărniciți | slugărnicesc | |
imperfect | slugărniceam | slugărniceai | slugărnicea | slugărniceam | slugărniceați | slugărniceau | |
simple perfect | slugărnicii | slugărniciși | slugărnici | slugărnicirăm | slugărnicirăți | slugărniciră | |
pluperfect | slugărnicisem | slugărniciseși | slugărnicise | slugărniciserăm | slugărniciserăți | slugărniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să slugărnicesc | să slugărnicești | să slugărnicească | să slugărnicim | să slugărniciți | să slugărnicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | slugărnicește | slugărniciți | |||||
negative | nu slugărnici | nu slugărniciți |