Borrowed from French solutionner.
a soluționa (third-person singular present soluționează, past participle soluționat) 1st conj.
infinitive | a soluționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | soluționând | ||||||
past participle | soluționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | soluționez | soluționezi | soluționează | soluționăm | soluționați | soluționează | |
imperfect | soluționam | soluționai | soluționa | soluționam | soluționați | soluționau | |
simple perfect | soluționai | soluționași | soluționă | soluționarăm | soluționarăți | soluționară | |
pluperfect | soluționasem | soluționaseși | soluționase | soluționaserăm | soluționaserăți | soluționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să soluționez | să soluționezi | să soluționeze | să soluționăm | să soluționați | să soluționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | soluționează | soluționați | |||||
negative | nu soluționa | nu soluționați |