a sorți (third-person singular present sorțește, past participle sorțit) 4th conj.
infinitive | a sorți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sorțind | ||||||
past participle | sorțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sorțesc | sorțești | sorțește | sorțim | sorțiți | sorțesc | |
imperfect | sorțeam | sorțeai | sorțea | sorțeam | sorțeați | sorțeau | |
simple perfect | sorții | sorțiși | sorți | sorțirăm | sorțirăți | sorțiră | |
pluperfect | sorțisem | sorțiseși | sorțise | sorțiserăm | sorțiserăți | sorțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sorțesc | să sorțești | să sorțească | să sorțim | să sorțiți | să sorțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sorțește | sorțiți | |||||
negative | nu sorți | nu sorțiți |