Borrowed from Middle French espargier, from Latin spargō (whence English sparse), from Proto-Indo-European *(s)pregʰ- (“to scatter, to jerk”).
Audio (Southern England): | (file) |
sparge (third-person singular simple present sparges, present participle sparging, simple past and past participle sparged)
|
|
sparge (plural sparges)
sparge (not comparable)
sparge
sparge
Inherited from Latin spargere (“scatter”), from Proto-Indo-European *(s)pregʰ- (“to scatter, to jerk”).
a sparge (third-person singular present sparge, past participle spart) 3rd conjugation
infinitive | a sparge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spărgând | ||||||
past participle | spart | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sparg | spargi | sparge | spargem | spargeți | sparg | |
imperfect | spărgeam | spărgeai | spărgea | spărgeam | spărgeați | spărgeau | |
simple perfect | spărsei | spărseși | sparse | sparserăm | sparserăți | sparseră | |
pluperfect | spărsesem | spărseseși | spărsese | spărseserăm | spărseserăți | spărseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sparg | să spargi | să spargă | să spargem | să spargeți | să spargă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sparge | spargeți | |||||
negative | nu sparge | nu spargeți |