Borrowed from German spationieren.
a spaționa (third-person singular present spaționează, past participle spaționat) 1st conjugation
infinitive | a spaționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spaționând | ||||||
past participle | spaționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | spaționez | spaționezi | spaționează | spaționăm | spaționați | spaționează | |
imperfect | spaționam | spaționai | spaționa | spaționam | spaționați | spaționau | |
simple perfect | spaționai | spaționași | spaționă | spaționarăm | spaționarăți | spaționară | |
pluperfect | spaționasem | spaționaseși | spaționase | spaționaserăm | spaționaserăți | spaționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să spaționez | să spaționezi | să spaționeze | să spaționăm | să spaționați | să spaționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | spaționează | spaționați | |||||
negative | nu spaționa | nu spaționați |