a spicui (third-person singular present spicuiește, past participle spicuit) 4th conj.
infinitive | a spicui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spicuind | ||||||
past participle | spicuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | spicuiesc | spicuiești | spicuiește | spicuim | spicuiți | spicuiesc | |
imperfect | spicuiam | spicuiai | spicuia | spicuiam | spicuiați | spicuiau | |
simple perfect | spicuii | spicuiși | spicui | spicuirăm | spicuirăți | spicuiră | |
pluperfect | spicuisem | spicuiseși | spicuise | spicuiserăm | spicuiserăți | spicuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să spicuiesc | să spicuiești | să spicuiască | să spicuim | să spicuiți | să spicuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | spicuiește | spicuiți | |||||
negative | nu spicui | nu spicuiți |