spoi
Borrowed from Old Church Slavonic съпоити (sŭpoiti, “to bond”), from съ- (sŭ-) + поити (poiti).
a spoi (third-person singular present spoiește, past participle spoit) 4th conjugation
infinitive | a spoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spoind | ||||||
past participle | spoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | spoiesc | spoiești | spoiește | spoim | spoiți | spoiesc | |
imperfect | spoiam | spoiai | spoia | spoiam | spoiați | spoiau | |
simple perfect | spoii | spoiși | spoi | spoirăm | spoirăți | spoiră | |
pluperfect | spoisem | spoiseși | spoise | spoiserăm | spoiserăți | spoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să spoiesc | să spoiești | să spoiască | să spoim | să spoiți | să spoiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | spoiește | spoiți | |||||
negative | nu spoi | nu spoiți |