a sporovoi (third-person singular present sporovoiește, past participle sporovoit) 4th conjugation
infinitive | a sporovoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sporovoind | ||||||
past participle | sporovoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sporovoiesc | sporovoiești | sporovoiește | sporovoim | sporovoiți | sporovoiesc | |
imperfect | sporovoiam | sporovoiai | sporovoia | sporovoiam | sporovoiați | sporovoiau | |
simple perfect | sporovoii | sporovoiși | sporovoi | sporovoirăm | sporovoirăți | sporovoiră | |
pluperfect | sporovoisem | sporovoiseși | sporovoise | sporovoiserăm | sporovoiserăți | sporovoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sporovoiesc | să sporovoiești | să sporovoiască | să sporovoim | să sporovoiți | să sporovoiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sporovoiește | sporovoiți | |||||
negative | nu sporovoi | nu sporovoiți |