Probably from spuma with an added suffix (perhaps influenced by analogy with fumega), or less likely from a Vulgar Latin *spumigāre. Cognate with Aromanian spumig, spumigari; cf. also Italian spumeggiare, Spanish espumear, Aromanian spumedz, spumari.
a spumega (third-person singular present spumegă, past participle spumegat) 1st conjugation
infinitive | a spumega | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spumegând | ||||||
past participle | spumegat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | spumeg | spumegi | spumegă | spumegăm | spumegați | spumegă | |
imperfect | spumegam | spumegai | spumega | spumegam | spumegați | spumegau | |
simple perfect | spumegai | spumegași | spumegă | spumegarăm | spumegarăți | spumegară | |
pluperfect | spumegasem | spumegaseși | spumegase | spumegaserăm | spumegaserăți | spumegaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să spumeg | să spumegi | să spumege | să spumegăm | să spumegați | să spumege | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | spumegă | spumegați | |||||
negative | nu spumega | nu spumegați |