spune
Inherited from Latin expōnere, present active infinitive of expōnō. Doublet of expune, a borrowing.
a spune (third-person singular present spune, past participle spus) 3rd conj.
infinitive | a spune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | spunând | ||||||
past participle | spus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | spun | spui | spune | spunem | spuneți | spun | |
imperfect | spuneam | spuneai | spunea | spuneam | spuneați | spuneau | |
simple perfect | spusei | spuseși | spuse | spuserăm | spuserăți | spuseră | |
pluperfect | spusesem | spuseseși | spusese | spuseserăm | spuseserăți | spuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să spun | să spui | să spună | să spunem | să spuneți | să spună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | spune | spuneți | |||||
negative | nu spune | nu spuneți |