From a Slavic *sъtęžiti or from *sъtęgnǫti, participle of *sъtęženъ. Cf. also stânjen.
a stânjeni (third-person singular present stânjenește, past participle stânjenit) 4th conj.
infinitive | a stânjeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stânjenind | ||||||
past participle | stânjenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stânjenesc | stânjenești | stânjenește | stânjenim | stânjeniți | stânjenesc | |
imperfect | stânjeneam | stânjeneai | stânjenea | stânjeneam | stânjeneați | stânjeneau | |
simple perfect | stânjenii | stânjeniși | stânjeni | stânjenirăm | stânjenirăți | stânjeniră | |
pluperfect | stânjenisem | stânjeniseși | stânjenise | stânjeniserăm | stânjeniserăți | stânjeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stânjenesc | să stânjenești | să stânjenească | să stânjenim | să stânjeniți | să stânjenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stânjenește | stânjeniți | |||||
negative | nu stânjeni | nu stânjeniți |