a stanța (third-person singular present stanțează, past participle stanțat) 1st conj.
infinitive | a stanța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stanțând | ||||||
past participle | stanțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stanțez | stanțezi | stanțează | stanțăm | stanțați | stanțează | |
imperfect | stanțam | stanțai | stanța | stanțam | stanțați | stanțau | |
simple perfect | stanțai | stanțași | stanță | stanțarăm | stanțarăți | stanțară | |
pluperfect | stanțasem | stanțaseși | stanțase | stanțaserăm | stanțaserăți | stanțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stanțez | să stanțezi | să stanțeze | să stanțăm | să stanțați | să stanțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stanțează | stanțați | |||||
negative | nu stanța | nu stanțați |