a stivui (third-person singular present stivuiește, past participle stivuit) 4th conj.
infinitive | a stivui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stivuind | ||||||
past participle | stivuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stivuiesc | stivuiești | stivuiește | stivuim | stivuiți | stivuiesc | |
imperfect | stivuiam | stivuiai | stivuia | stivuiam | stivuiați | stivuiau | |
simple perfect | stivuii | stivuiși | stivui | stivuirăm | stivuirăți | stivuiră | |
pluperfect | stivuisem | stivuiseși | stivuise | stivuiserăm | stivuiserăți | stivuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stivuiesc | să stivuiești | să stivuiască | să stivuim | să stivuiți | să stivuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stivuiește | stivuiți | |||||
negative | nu stivui | nu stivuiți |