Inherited from Vulgar Latin *extrālūcīre, from Latin lūcēre. By surface analysis, stră- + luci.
a străluci (third-person singular present strălucește, past participle strălucit) 4th conjugation
infinitive | a străluci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strălucind | ||||||
past participle | strălucit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strălucesc | strălucești | strălucește | strălucim | străluciți | strălucesc | |
imperfect | străluceam | străluceai | strălucea | străluceam | străluceați | străluceau | |
simple perfect | strălucii | străluciși | străluci | strălucirăm | strălucirăți | străluciră | |
pluperfect | strălucisem | străluciseși | strălucise | străluciserăm | străluciserăți | străluciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strălucesc | să strălucești | să strălucească | să strălucim | să străluciți | să strălucească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strălucește | străluciți | |||||
negative | nu străluci | nu străluciți |
străluci m