a strătăia (third-person singular present strătaie, past participle strătăiat) 1st conjugation
infinitive | a strătăia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strătăind | ||||||
past participle | strătăiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strătăi | strătăi | strătăie | strătăiem | strătăiați | strătăie | |
imperfect | strătăiam | strătăiai | strătăia | strătăiam | strătăiați | strătăiau | |
simple perfect | strătăiai | strătăiași | strătăie | strătăiarăm | strătăiarăți | strătăiară | |
pluperfect | strătăiasem | strătăiaseși | strătăiase | strătăiaserăm | strătăiaserăți | strătăiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strătăi | să strătăi | să strătăie | să strătăiem | să strătăiați | să strătăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strătăie | strătăiați | |||||
negative | nu strătăia | nu strătăiați |