strangulā
Borrowed from Latin strangulare.
a strangula (third-person singular present strangulează, past participle strangulat) 1st conj.
infinitive | a strangula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strangulând | ||||||
past participle | strangulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strangulez | strangulezi | strangulează | strangulăm | strangulați | strangulează | |
imperfect | strangulam | strangulai | strangula | strangulam | strangulați | strangulau | |
simple perfect | strangulai | strangulași | strangulă | strangularăm | strangularăți | strangulară | |
pluperfect | strangulasem | strangulaseși | strangulase | strangulaserăm | strangulaserăți | strangulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strangulez | să strangulezi | să stranguleze | să strangulăm | să strangulați | să stranguleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strangulează | strangulați | |||||
negative | nu strangula | nu strangulați |