From Latin struthio, probably through the Italian intermediate struzzo. The Megleno-Romanian equivalent, ştruş, may be inherited directly.
struț m (plural struți)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | struț | struțul | struți | struții | |
genitive-dative | struț | struțului | struți | struților | |
vocative | struțule | struților |
From struț, with senses borrowed from German Strauß.
struț n (plural struțuri)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | struț | struțul | struțuri | struțurile | |
genitive-dative | struț | struțului | struțuri | struțurilor | |
vocative | struțule | struțurilor |