a străfulgera (third-person singular present străfulgeră, past participle străfulgerat) 1st conj.
infinitive | a străfulgera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | străfulgerând | ||||||
past participle | străfulgerat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | străfulger | străfulgeri | străfulgeră | străfulgerăm | străfulgerați | străfulgeră | |
imperfect | străfulgeram | străfulgerai | străfulgera | străfulgeram | străfulgerați | străfulgerau | |
simple perfect | străfulgerai | străfulgerași | străfulgeră | străfulgerarăm | străfulgerarăți | străfulgerară | |
pluperfect | străfulgerasem | străfulgeraseși | străfulgerase | străfulgeraserăm | străfulgeraserăți | străfulgeraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să străfulger | să străfulgeri | să străfulgere | să străfulgerăm | să străfulgerați | să străfulgere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | străfulgeră | străfulgerați | |||||
negative | nu străfulgera | nu străfulgerați |