a strălumina (third-person singular present străluminează, past participle străluminat) 1st conj.
infinitive | a strălumina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | străluminând | ||||||
past participle | străluminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | străluminez | străluminezi | străluminează | străluminăm | străluminați | străluminează | |
imperfect | străluminam | străluminai | strălumina | străluminam | străluminați | străluminau | |
simple perfect | străluminai | străluminași | strălumină | străluminarăm | străluminarăți | străluminară | |
pluperfect | străluminasem | străluminaseși | străluminase | străluminaserăm | străluminaserăți | străluminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să străluminez | să străluminezi | să strălumineze | să străluminăm | să străluminați | să strălumineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | străluminează | străluminați | |||||
negative | nu strălumina | nu străluminați |