From strașnic.
a strășnici (third-person singular present strășnicește, past participle strășnicit) 4th conj.
infinitive | a strășnici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strășnicind | ||||||
past participle | strășnicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strășnicesc | strășnicești | strășnicește | strășnicim | strășniciți | strășnicesc | |
imperfect | strășniceam | strășniceai | strășnicea | strășniceam | strășniceați | strășniceau | |
simple perfect | strășnicii | strășniciși | strășnici | strășnicirăm | strășnicirăți | strășniciră | |
pluperfect | strășnicisem | strășniciseși | strășnicise | strășniciserăm | strășniciserăți | strășniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strășnicesc | să strășnicești | să strășnicească | să strășnicim | să strășniciți | să strășnicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strășnicește | strășniciți | |||||
negative | nu strășnici | nu strășniciți |