From stârc.
a stârci (third-person singular present stârcește, past participle stârcit) 4th conj.
infinitive | a stârci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stârcind | ||||||
past participle | stârcit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stârcesc | stârcești | stârcește | stârcim | stârciți | stârcesc | |
imperfect | stârceam | stârceai | stârcea | stârceam | stârceați | stârceau | |
simple perfect | stârcii | stârciși | stârci | stârcirăm | stârcirăți | stârciră | |
pluperfect | stârcisem | stârciseși | stârcise | stârciserăm | stârciserăți | stârciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stârcesc | să stârcești | să stârcească | să stârcim | să stârciți | să stârcească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stârcește | stârciți | |||||
negative | nu stârci | nu stârciți |