From stareț.
a stăreți (third-person singular present stărețește, past participle stărețit) 4th conjugation
infinitive | a stăreți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stărețind | ||||||
past participle | stărețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stărețesc | stărețești | stărețește | stărețim | stărețiți | stărețesc | |
imperfect | stărețeam | stărețeai | stărețea | stărețeam | stărețeați | stărețeau | |
simple perfect | stăreții | stărețiși | stăreți | stărețirăm | stărețirăți | stărețiră | |
pluperfect | stărețisem | stărețiseși | stărețise | stărețiserăm | stărețiserăți | stărețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stărețesc | să stărețești | să stărețească | să stărețim | să stărețiți | să stărețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stărețește | stărețiți | |||||
negative | nu stăreți | nu stărețiți |