sufla
Inherited from Latin sufflāre.
a sufla (third-person singular present suflă, past participle suflat) 1st conjugation
infinitive | a sufla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | suflând | ||||||
past participle | suflat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | suflu | sufli | suflă | suflăm | suflați | suflă | |
imperfect | suflam | suflai | sufla | suflam | suflați | suflau | |
simple perfect | suflai | suflași | suflă | suflarăm | suflarăți | suflară | |
pluperfect | suflasem | suflaseși | suflase | suflaserăm | suflaserăți | suflaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să suflu | să sufli | să sufle | să suflăm | să suflați | să sufle | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | suflă | suflați | |||||
negative | nu sufla | nu suflați |