sulfata
sulfata
sulfata n
sulfata n
Borrowed from French sulfater.
a sulfata (third-person singular present sulfatează, past participle sulfatat) 1st conjugation
infinitive | a sulfata | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sulfatând | ||||||
past participle | sulfatat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sulfatez | sulfatezi | sulfatează | sulfatăm | sulfatați | sulfatează | |
imperfect | sulfatam | sulfatai | sulfata | sulfatam | sulfatați | sulfatau | |
simple perfect | sulfatai | sulfatași | sulfată | sulfatarăm | sulfatarăți | sulfatară | |
pluperfect | sulfatasem | sulfataseși | sulfatase | sulfataserăm | sulfataserăți | sulfataseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sulfatez | să sulfatezi | să sulfateze | să sulfatăm | să sulfatați | să sulfateze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sulfatează | sulfatați | |||||
negative | nu sulfata | nu sulfatați |
sulfata